Shadow of the Colossus

Acum două săptămîni am terminat ICO şi am fost foarte mulţămiţi de el! Bun...

Ei, după cum am scris pe blog ICO are un prequel care se numeşte "Wanda to Kyozou" [ワンダと巨像] pe japoneză şi "Shadow of the Colossus" pe engleză. Traducerea exactă pt. "Wanda to Kyozou" ar fi "Wander and the Colossus" ("Wander" fiind personajul principal). Dar "Wander" de fapt e o japonizare (a.k.a. Engrish) a englezului "Wanderer" aşa că titlul în engleză a fost "corectat" puţin ;)



La început jocul nu ne-a prins foarte mult. Dacă în "ICO" impresia era de "o piesă de teatru cu doi protagonişti hoinărind printr-un castel de proporţii epice situat pe o insulă părăsită" (fantomele nu se pun!) încercând să rezolve tot felul de enigme pt. a evada, "Shadow of the Colosus" ridică senzaţia de înstrăinare pe noi culmi ale dezolării! Numai niponiferii sau mioriticii cred că pot atinge performaţe de-astea :)
Aşa că, până i-am prins gustul, a fost un pic mai greu digerabil. Dar odată ce ne-a prins... ei, păi nu ne mai putem desprinde!

Tema comună celor două jocuri este explorarea. În cel mai pur sens al cuvântului.
Dacă în ICO mai apăreau fantome (câteodată cam prea des :)) care încercau să-ţi fure fata, în SotC nu e nimeni! Peisajul e frumos de să-l faci vedere şi să-l trimiţi părinţilor ca şi "Amintiri din ţara fără nume". Dar în afară de câteva păsări şi şopârle (care, împreună cu o nucă locală servesc pe post de mâncare) şi coloşii ăia pe care trebuie să-i căsăpeşti (pentru o cauză bună, ce-i drept :)) nu există ţipenie de creatură! Ecosistem minimalist -- ca luat dintr-o pictură japoneză.

Aşa că Wander al nostru călare pe calul Agro (v-am zis io că japonezii nu le au cu numele străine :P) zburdă pe câmpiile, pădurile, munţii şi lacurile (că heroul ştie să şi înoate) după coloşi verzi pe pereţi (de peşteră). Că totul e pustiu, dezolat, de o linişte de început de lume (neprecizându-se unde şi când se împlântă acţiunea ne putem da frâu liber imaginaţiei...) Sună ciudat?! Păi şi este! Dar e frumooos, frumooos ... şi cu ruine multe! Că era să uit acest minunat aspect. E plin de ruine pe unde de duci! Şi nu aşa un zid sau o poartă acolo. Ruine de ruine. Gigantice, majestuoase, să le tot explorezi şi să te minunezi!
Şi Lara şi Indy cred că şi-ar da trei ani din viaţă pt. a putea explora ruinele astea chiar şi numai pt. o zi! Şi să mai facă o poză şi cu colosul!:p

No, păi trebuie să-mi termin pauza (extinsă) de prânz aşa că închei cu un link spre review-ul de la Gamespot şi cu cuvintele editorului:

With a little patience and a taste for high-concept adventure, you'll find an experience in Shadow of the Colossus that's unlike any other.

Ah, şi încă ceva. Calul ăla face toţi banii!E renderuit şi se mişcă superb! N-am mai văzut o mişcare atât de realistă şi fluidă până acum.